Intr-una sau in doua scurte plimbari pe coclaurile din vecinatatea Sighisoarei am avut ocazia sa descopar niste zone uitate de lume, unde doar cativa oameni se mai impotriveau izolarii lor si a tinuturilor cu pricina. Defapt este vorba doar de un caz din sutele de asemenea cazuri prezente Romania post-decembrista, unde satele aflate in zone mai izolate au fost parasite incet de oameni si lasate in grija naturii din nou. In cazul de fata ar mai exista insa o cauza, plecarea in masa a sasilor in special in perioada comunista cat si imediat dupa 1989. Acum o sa vorbesc in special de sate precum Malancrav sau Viscri, unde o fundatie aflata sub umbrela casei regale britanice a deschis drumul renasterii acestor localitati reusind sa convinga si pe altii sa incerce acest drum, chiar daca la o scara mai mica. Iata o mica analiza efectuata de Dan Tapalaga pentru ziarul “euROpeanul“, articol aparut si pe situl HotNews (HTML, PDF).
Au cumparat casa de la o familie de sasi cu 6000 de euro, ca sa-i opreasca macinarea. Au platit tigani din sat si i-au invatat sa pretuiasca o mostenire care nu e lor: sa tencuiasca numai cu var si nisip, sa inchege lemnul cu fier lucrat de fierarul din sat si sa se tina departe de betoane si termopane.
Printului i-au placut toate: bucataria cu soba de pamant, dormitoarele cu teracota pictata, lavitele mancate de carii, scarile de lemn, broderiile de la ferestre si „armarai”-ul, un mic dulap sapat in zid inchis cu usa pictata. Ar fi preferat perdele lungi, dar i s-a explicat ca traditia cere musai broderie saseasca. „A zis sa punem legume in gradina, sa le crestem organic.
…
La Viscri calca, pe timp de vara, cam 40 de turisti pe zi, mana cereasca pentru cele 12 gospodarii autorizate sa primeasca oaspeti. Vin multi francezi, nemti si englezi. Romanii nu prea dau buzna. Satul a ajuns intre timp pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Caroline Fernolend nu vede insa cu ochi buni viata in UE: „Pentru noi, cei din Viscri, integrarea nu e buna.”.
Cei care au case de oaspeti nu vor mai putea vinde turistilor vin de casa, rachiu, sa taie porcul in curte etc. Caroline se teme ca, fara derogari de la regulile europene, tot ce au investit in turism ecologic se va duce pe apa sambetei: „Nu poti aduce turisti la Viscri si sa le pui pe masa lapte de la METRO. Nici legume din gradina nu poti sa le mai dai. Le trebuie certificat de producator”
Prin Malancrav m-am plimbat acum vreo 3 ani, dupa ce am urmat drumul de pamant ce leaga satul de soseaua Sighisoara-Medias. Izolarea acestuia fata de agitatia oraselor te face sa vezi altfel lucrurile, e ca si trecerea de la mersul pe autostrada la mersul pe strazile unui oras - trebuie sa franezi si sa mergi mai incet ca sa poti vedea mai multe. Incepi sa strabati la pas stradutele satului admirand casele inca frumoase in ciuda parasirii care si-a lasat amprenta pe ele, apoi incepi sa te uiti prin curtile lor si chiar sa intri in cate-o casa. Nu te poti opri insa si imediat ce iesi din sat te pierzi intr-un camp plin de flori care te face sa te freci de cateva ori la ochi gandindu-te daca nu cumva ai aterizat intr-un basm.
31/10/2006: Gasiti un articol interesant despre biserica din Malancrav pe site-ul Patzinakia.
Presupun ca ideea are radacini in traditia locala a indienilor combinata cu influentele asiatice. Oricum, spectacolul este superb.
