xpresso

If somehow you’re missing Paris, check this (big) wonderful photo:
http://framboise78.free.fr/Paris.htm
Scroll to the right and be amazed

Le Figaroscope a publié récemment une analyse (accompagnée d’une vidéo … appétissante) qui veut établir un top des croissant parisiens.

Le Figaroscope est allé cueillir à l’aube les meilleurs du genre avant de les passer au test. Enquête en images de François Simon.
…
(Le croissant) Il est bon si :
- Il est façonné tel un quart de lune.
- Il est dodu, présente une croûte bien dorée et une belle couleur blonde.
- Lorsque l’on étire les cornes pour découvrir l’intérieur, la mie paraît alvéolée, aérée, beige, souple, presque brillante, cachée sous un feuilleté très croustillant.
- En bouche, il présente un petit goût de malt, une légère acidité, un bon équilibre entre le goût du beurre et les arômes de froment qui offrent une bonne longueur en bouche ; il est à la fois croustillant et fondant.
- La collerette revient bien sur le devant, prête à se décoller.
- Bien fait, un croissant sera, certes, plus sec mais encore bon le lendemain.

(Le croissant) Il est mauvais si : - Il est plat, sans relief et boursouflé, pâteux et compact en bouche.
- Il est parfaitement identique à tous les croissants présentés en boutique. Il y a donc de fortes probabilités qu’il ait été décongelé.
- Il est sec à l’extérieur, caoutchouteux à l’intérieur.
- Il s’émiette trop et il présente de larges trous dans le feuilletage, parce que la pâte a été mal «tourée».
- Il est uniformément mou, signe qu’il a été cuit dans un four ventilé ou trop froid.
- Il n’a pas cette légère odeur de beurre et la saveur sucrée est trop présente.
- S’il est gras et huileux, le beurre utilisé était médiocre et il a coulé lors de la cuisson.
- S’il est trop jaune, on lui a peut-être ajouté du beurre aromatisé à la vanilline.
- Couleur crème ou blanchâtre, il n’a pas cuit correctement.
…
LE CLASSEMENT DES MEILLEURS CROISSANTS DE PARIS
1 - Pierre Hermé
2 - Triomphe
3 - L. Duchêne
…

Article complet ici.

Banuiesc ca toata lumea a auzit deja de Tratatul de la Kyoto, destinat reducerii emisiei de gaze poluarii pe Pamint. Oricum, iata principiile si ideile, in linii mari:

Se apreciază că de la începutul revoluţiei industriale omenirea a produs şi pompat în atmosferă cu 30% mai mult dioxid de carbon decât exista în mod natural pe pământ în urmă cu doar 200 de ani, de exemplu.

Aproape toate ţările lumii au stabilit de principiu la Kyoto, în 1997, că trebuie să reducă nivelul poluării cu dioxid de carbon şi alte asemenea gaze care amplifică efectul de seră.

Soluţia este trecerea de la producţia de energie pe bază de gaze şi cărbune la energiile curate - energie solară, eoliană, hidrocentrale.

Articol complet pe BBC.

In Uniunea Europeana, lucrurile se pare ca nu avanseaza intr-un mod foarte fericit:

În cadrul acordului de la Kyoto, Uniunea Europeană s-a angajat să reducă emisiile de gaze astfel încât să se ajungă la 80% din nivelul înregistrat în 1990.

În principiu, acest lucru ar fi trebuit să se întâmple prin eforturile tuturor statelor membre.

Unele ţări mai bogate, cum ar fi Marea Britanie sau Germania, au fost de acord să reducă ele însele emisiile de gaze cu un procent mai mare decât alte state mai puţin industrializate, precum Grecia sau Portugalia.

Era un aranjament care arăta bine pe hârtie dar care deja pare să fi dat de obstacole.

…

Dacă Uniunea Europeană nu reuşeşte să-şi respecte obligaţiile în privinţa tratatului de la Kyoto, atunci s-ar trezi într-o situaţia extrem de jenantă fiindcă a fost una din organizaţiile care a militat înverşunat pentru adoptarea acestui acord.

Cel mai mare poluator al lumii, Statele Unite ale Americii, au refuzat să semneze tratatul, motivând că le va afecta dezvoltarea economică.

Iar ţări mari, precum India şi China, care sunt încă în curs de dezvoltare, sunt exceptate de la prevederile tratatului.

Articol complet pe BBC.

Recent am observat aparitia unei asociatii franceze, GoodPlanet.org [fr], care noteaza lipsa de efect a Tratatului, neaplicarea sa in Statele Unite precum si unele efectele perverse ale aplicarii lui si propune fiecaruia dintre noi (care se simte afectat) sa aplice la nvel personal Tratatul de la Kyoto.

Prin intermediul site-ului actioncarbone.org [fr], creat de asociatia sus-numita, fiecare persoana poate sa calculeze aproximativ emisiile personale de CO₂ si poate dona suma calculata potrivit Tratatului de la Kyoto aceleiasi asociatii. In Franta acest sistem de donatii este foarte interesant fiindca 60% (cred) din suma donata se poate deduce direct din imporitul pe venit anual.

Asociatia foloseste sumele donate in proiecte pe tot Pamintul, proiecte disponibile pe site-ul GoodPlanet.org.

Stiati ca Assignat-ul a fost moneda oficiala a Frantei in timpul Revolutiei? Nici eu.

Iata ce spune pagina franceza a Wikipedia:

Quelques mois après la Révolution, les finances de l’État sont catastrophiques. Pour régler ce problème, le député Talleyrand a l’idée de confisquer les biens du clergé. C’est ainsi que le 2 novembre 1789, l’Assemblée nationale constituante décide que tous les biens du clergé seront « mis à disposition de la nation ». Ces biens seront dorénavant des biens nationaux, destinés à être mis aux enchères pour remplir les caisses de l’État.

Le problème est que la vente de tant de biens prend du temps, au minimum un an. C’est un délai beaucoup trop long, les caisses de l’État sont alors vides et la faillite arrivera bien avant que tout ne soit vendu.

C’est ainsi qu’est décidé de créer, le jour même de la création de la Caisse extraordinaire, des billets dont la valeur est assignée, sur les biens du clergé. L’assignat est né.

Assignats were banknotes issued by the National Constituent Assembly in France during the French Revolution. The assignats were issued after the confiscation of church properties in 1790 because the government was bankrupt. The government thought that the financial problems could be solved by printing certificates representing the value of church properties. These church lands became known as biens nationaux.

Dupa multe filmulete cu tarani si alte personagii, iata ca am vazut si doua filmulete romanesti (sau moldovenesti? nuuuuu, romanesti!) tare bune pe YouTube:
Cind se stinge lumina / When the lights go out si Sasa, Grisa & Ion.

Regia si scenariul sunt semnate de Igor Cobileanski, iar filmele sunt produse de Thomas Ciulei pentru Europolis Film & Studioul de Creatie al Ministerului Culturii din Romania.

Igor Cobileanski despre Cind se stinge lumina:

Filmul povesteşte, într-o anumită măsură, şi despre aceşti oameni întunecaţi la minte. Dincolo de becuri şi pariuri, am încercat să fac un portret al prostiei. Nu ştiu în ce măsură am reuşit, dar bănuiesc că, cel puţin, o schiţă a ei tot a ieşit. Şi probabil, pentru a o face cât se poate de accesibilă, am preferat comedia ca gen al naraţiunii cinematografice. Unii văd în Când se stinge lumina un filmuleţ despre sărăcie şi oportunism, alţii descoperă mesaje codificate comportamentale ale românului, cea de-a treia categorie a spectatorilor găsesc în film „starea de fapt” a estului Europei şi a Republicii Moldova îndeosebi. Aceste interpretări, presupun, se datorează faptului că filmul a ieşit unul simplu, uşor, nepretenţios. Nu am căutat să pun probleme şi să dau explicaţii. Am vrut doar să fac un filmuleţ cu început şi final interesant, nu doar haios. Şi mai ales, am dorit să fug de ideea unei simple „situaţii”.

Interviu complet in revista moldoveana Contrafort.

Dupa citeva cautari pe Google, am gasit si ceva pareri mai avizate despre Cind se stinge lumina / When the lights go out, in revista online Liternet:

Filmul este o satiră socială servită cu mare fineţe şi mult bun gust de un scenarist care a găsit un mod ingenios de a picta o frescă a societăţii din Moldova (sau România) zilelor noastre. În loc de a aluneca pe panta tezistă sau de a cădea în groapa sofisticărilor filosofice din care filmul românesc nu a reuşit să iasă decât de foarte curând, Igor Cobileanski preferă să îşi spună povestea folosindu-se de un umor neaşteptat de original şi de o situaţie din care puţini scenarişti s-ar fi gândit să facă un film. În doar câteva scene regizorul reuşeşte să captiveze atenţia şi simpatia unui public sătul până peste poate de drame sau comedii româneşti care nu au făcut altceva decât să descrie mizeria din jur şi disperarea din sufletul nostru. Şi iată că deşi mizerie şi disperare continuă să existe, Igor Cobileanski ne demonstrează că e posibil să le priveşti şi cu alţi ochi. Sunt ochii unui regizor tânăr, plin de talent şi energie, care nu se mai lasă prins în pasa plângerii de sine cu care cei din garda veche se priveau unii pe alţii şi lumea din jurul lor. Prin filmul său regizorul moldovean ne spune că e posibil să vezi până şi neajunsurile cu o doză de umor.

Al doilea scurtmetraj este si el mentionat in articol:

Dintre cei aproximativ 10 regizori tineri care încep să se afirme pe piaţa filmului moldovean, Igor Cobileanski este poate cel mai cunoscut şi activ în momentul de faţă. Deşi Când se stinge lumina a fost de-abia terminat când a ajuns la TIFF, tânărul regizor are deja un al doilea film în stadiu înaintat de post-producţie: Saşa, Grişa şi Ion. Acesta este un alt film-radiografie pentru societatea moldovenească, o altă mică poveste simpatică, spusă cu umor, care va captiva cu siguranţă audienţa prin candoarea aproape comică a celor trei personaje principale, trei depanatori trimişi în inima iernii de la dispecerat în plin pustiu să înlocuiască un cablu defect. Modul direct şi economia de mijloace folosite de regizor în toate filmele sale, cât şi stilul natural de a povesti fac ca filmele lui Igor Cobilenaski sa fie urmărite de orice spectator cu plăcere şi interes.

Articol complet pe site-ul liternet.ro.

Dintr-un interviu dat de catre Igor Cobileanski site-ului reea.net aflam ca

… desi a terminat regia de film in Bucuresti in 1995, Igor a stat departe de miscarile anemice si disparate din cinematografia de atunci din capitala, a preferat sa se retraga, sa joace in cateva filme, sa-si puna pe picioare o casa de productie, sa faca publicitate (si sa ia premii pentru asta), si intr-un final sa-si lege numele de formatia Zdob si Zdub, prin semnarea tuturor videoclipurilor lor…

In afara de, evident, YouTube, filmele mai apar pe citeva bloguri/reviste online, cum ar fi liternet.ro, deja citata, Time Out Bucuresti sau Comice.

Desi clasice in expunerea efectelor produse de combinatia mizeriei, inculturii si mai ales prostiei, nota lor umoristica mi-a placut foarte mult, drept urmare vi le recomand.