Dupa multe filmulete cu tarani si alte personagii, iata ca am vazut si doua filmulete romanesti (sau moldovenesti? nuuuuu, romanesti!) tare bune pe YouTube:
Cind se stinge lumina / When the lights go out si Sasa, Grisa & Ion.
Regia si scenariul sunt semnate de Igor Cobileanski, iar filmele sunt produse de Thomas Ciulei pentru Europolis Film & Studioul de Creatie al Ministerului Culturii din Romania.
Igor Cobileanski despre Cind se stinge lumina:
Filmul povesteşte, într-o anumită măsură, şi despre aceşti oameni întunecaţi la minte. Dincolo de becuri şi pariuri, am încercat să fac un portret al prostiei. Nu ştiu în ce măsură am reuşit, dar bănuiesc că, cel puţin, o schiţă a ei tot a ieşit. Şi probabil, pentru a o face cât se poate de accesibilă, am preferat comedia ca gen al naraţiunii cinematografice. Unii văd în Când se stinge lumina un filmuleţ despre sărăcie şi oportunism, alţii descoperă mesaje codificate comportamentale ale românului, cea de-a treia categorie a spectatorilor găsesc în film „starea de fapt” a estului Europei şi a Republicii Moldova îndeosebi. Aceste interpretări, presupun, se datorează faptului că filmul a ieşit unul simplu, uşor, nepretenţios. Nu am căutat să pun probleme şi să dau explicaţii. Am vrut doar să fac un filmuleţ cu început şi final interesant, nu doar haios. Şi mai ales, am dorit să fug de ideea unei simple „situaţii”.
Interviu complet in revista moldoveana Contrafort.
Dupa citeva cautari pe Google, am gasit si ceva pareri mai avizate despre Cind se stinge lumina / When the lights go out, in revista online Liternet:
Filmul este o satiră socială servită cu mare fineţe şi mult bun gust de un scenarist care a găsit un mod ingenios de a picta o frescă a societăţii din Moldova (sau România) zilelor noastre. În loc de a aluneca pe panta tezistă sau de a cădea în groapa sofisticărilor filosofice din care filmul românesc nu a reuşit să iasă decât de foarte curând, Igor Cobileanski preferă să îşi spună povestea folosindu-se de un umor neaşteptat de original şi de o situaţie din care puţini scenarişti s-ar fi gândit să facă un film. În doar câteva scene regizorul reuşeşte să captiveze atenţia şi simpatia unui public sătul până peste poate de drame sau comedii româneşti care nu au făcut altceva decât să descrie mizeria din jur şi disperarea din sufletul nostru. Şi iată că deşi mizerie şi disperare continuă să existe, Igor Cobileanski ne demonstrează că e posibil să le priveşti şi cu alţi ochi. Sunt ochii unui regizor tânăr, plin de talent şi energie, care nu se mai lasă prins în pasa plângerii de sine cu care cei din garda veche se priveau unii pe alţii şi lumea din jurul lor. Prin filmul său regizorul moldovean ne spune că e posibil să vezi până şi neajunsurile cu o doză de umor.
Al doilea scurtmetraj este si el mentionat in articol:
Dintre cei aproximativ 10 regizori tineri care încep să se afirme pe piaţa filmului moldovean, Igor Cobileanski este poate cel mai cunoscut şi activ în momentul de faţă. Deşi Când se stinge lumina a fost de-abia terminat când a ajuns la TIFF, tânărul regizor are deja un al doilea film în stadiu înaintat de post-producţie: Saşa, Grişa şi Ion. Acesta este un alt film-radiografie pentru societatea moldovenească, o altă mică poveste simpatică, spusă cu umor, care va captiva cu siguranţă audienţa prin candoarea aproape comică a celor trei personaje principale, trei depanatori trimişi în inima iernii de la dispecerat în plin pustiu să înlocuiască un cablu defect. Modul direct şi economia de mijloace folosite de regizor în toate filmele sale, cât şi stilul natural de a povesti fac ca filmele lui Igor Cobilenaski sa fie urmărite de orice spectator cu plăcere şi interes.
Articol complet pe site-ul liternet.ro.
Dintr-un interviu dat de catre Igor Cobileanski site-ului reea.net aflam ca
… desi a terminat regia de film in Bucuresti in 1995, Igor a stat departe de miscarile anemice si disparate din cinematografia de atunci din capitala, a preferat sa se retraga, sa joace in cateva filme, sa-si puna pe picioare o casa de productie, sa faca publicitate (si sa ia premii pentru asta), si intr-un final sa-si lege numele de formatia Zdob si Zdub, prin semnarea tuturor videoclipurilor lor…
In afara de, evident, YouTube, filmele mai apar pe citeva bloguri/reviste online, cum ar fi liternet.ro, deja citata, Time Out Bucuresti sau Comice.
Desi clasice in expunerea efectelor produse de combinatia mizeriei, inculturii si mai ales prostiei, nota lor umoristica mi-a placut foarte mult, drept urmare vi le recomand.
